Aditie de os

Aditia de os este recomandata atunci cand volumul osos nu este suficient pentru inserarea corecta a unui implant dentar. Prin augmentare osoasa, reconstruim zona deficitara astfel incat implantul sa aiba stabilitate, iar lucrarea finala sa arate natural si sa reziste in timp. Planul se stabileste individual, dupa consult si evaluare radiologica, in functie de anatomie si de obiectivul tratamentului.

La Stomproced, aditia osoasa se planifica dupa consult si evaluare radiologica, ca parte a unui plan complet de tratament cu implant dentar, stabilit de medici cu practica in chirurgie orala si implantologie.

Ce inseamna aditie de os

Aditie de os inseamna reconstruirea volumului osos pierdut, prin adaugarea unui biomaterial in zona unde osul este insuficient. Scopul este sa obtinem o baza stabila, capabila sa sustina un implant dentar si o lucrare protetica fara compromisuri de pozitionare.

Procedura poate fi localizata (o zona mica) sau extinsa (mai multe zone), iar planul se stabileste dupa evaluarea clinica si radiologica, in functie de cat os lipseste si unde este localizat deficitul.

Cand este necesara aditie de os

Aditie de os este recomandata atunci cand osul nu are latime sau inaltime suficienta pentru un implant sigur si corect aliniat. Cel mai frecvent, deficitul apare dupa extractii mai vechi, infectii, boala parodontala sau resorbtie naturala in timp.

In zona frontala, aditia poate fi indicata si pentru sustinerea tesuturilor, astfel incat rezultatul estetic sa ramana stabil (gingie, contur, simetrie), nu doar functional.

Aditia osoasa la maxilar

La maxilar, osul este de regula mai poros, iar in zona laterala apare frecvent limitarea data de sinusul maxilar. Din acest motiv, planificarea pune accent pe inaltimea disponibila si pe modul in care poate fi obtinuta o sustinere corecta pentru implant.

In anumite cazuri, reconstructia osoasa la maxilar se asociaza cu sinus lift, pentru a crea spatiu suficient inainte de inserarea implantului sau pentru a permite inserarea in aceeasi etapa, daca situatia o permite.

Aditia osoasa la mandibula

La mandibula, osul este adesea mai dens, dar pot exista constrangeri anatomice importante, in special in zona posterioara, unde se afla nervul. Cand osul este prea ingust sau prea aproape de structuri sensibile, tratamentul trebuie proiectat cu mare precizie.

Aditia osoasa la mandibula urmareste fie cresterea latimii crestei, fie obtinerea unei zone stabile pentru implant, pastrand siguranta si predictibilitatea pe termen lung.

Tipuri de aditie de os

Exista mai multe tipuri de aditie de os, alese in functie de defect: augmentare localizata (un implant), augmentare extinsa (mai multe implanturi), grefa tip bloc osos sau tehnici de largire a crestei (de tip splitting), atunci cand osul este prea ingust.

Alegerea corecta nu tine de “cea mai puternica” tehnica, ci de cea potrivita pentru anatomia ta, pentru pozitia finala a implantului si pentru stabilitatea tesuturilor pe termen lung.

Materiale pentru aditie de os

Materialele pentru aditie de os includ biomateriale (in cantitati adaptate cazului) si, cand este necesar, membrane de protectie si sisteme de fixare (ex. pini). Rolul acestor componente este sa stabilizeze zona si sa creeze conditii bune pentru regenerare.

Selectia materialelor se face in functie de defect (mic sau extins), de pozitia zonei (frontala/laterala), de calitatea osului existent si de planul de implantare (imediat sau etapizat).

Procedura pentru aditia osoasa

Procedura pentru aditia osoasa incepe cu planificarea: evaluare clinica, masuratori si investigatie radiologica. In timpul interventiei se pregateste zona, se pozitioneaza biomaterialul si, daca este indicat, se aplica o membrana pentru protectie si pentru ghidarea vindecarii.

Obiectivul este ca biomaterialul sa ramana stabil si protejat, iar tesuturile sa se inchida corect, astfel incat regenerarea sa se desfasoare fara contaminare si fara micromiscari care pot compromite rezultatul.

Cat dureaza operatia pentru aditia osoasa

Durata operatiei pentru aditia osoasa variaza in functie de amploarea defectului si de tehnica aleasa. O augmentare localizata poate fi mai rapida, in timp ce o augmentare extinsa sau o procedura asociata (de exemplu sinus lift) poate necesita mai mult timp.

In practica, conteaza mai mult controlul si precizia decat viteza: o interventie bine planificata si executata corect reduce riscul de complicatii si creste predictibilitatea pentru etapa de implant.

Aditie de os pentru implant dentar

Aditie de os pentru implant dentar inseamna ca reconstructia este facuta orientat pe pozitia finala a implantului si pe lucrarea protetica. Nu urmarim doar “sa existe os”, ci sa existe os in locul potrivit, cu volum suficient pentru stabilitate si igiena corecta.

Cand osul este insuficient, aditia permite inserarea implantului fara compromisuri de ax, fara expuneri gingivale neplacute si fara riscuri inutile pe termen lung.

Aditie de os si implant in aceeasi sedinta

Aditie de os si implant in aceeasi sedinta este posibila atunci cand exista suficient os restant pentru stabilitatea initiala a implantului. In acest scenariu, augmentarea completeaza volumul lipsa si sprijina vindecarea corecta in jurul implantului.

Daca stabilitatea nu poate fi obtinuta in siguranta, tratamentul se face etapizat: intai reconstructia osoasa, apoi implantul dupa vindecare. Decizia se stabileste individual, dupa evaluare clinica si radiologica.

Sinus lift cu aditia osoasa

Sinus lift este indicat atunci cand in zona posterioara a maxilarului nu exista inaltime suficienta de os din cauza pneumatizarii sinusului. Procedura creeaza spatiul necesar, iar aditia osoasa ajuta la formarea unei baze stabile pentru implant.

In functie de anatomie, sinus lift poate fi intern sau extern, iar planul se stabileste astfel incat rezultatul sa fie predictibil, cu un volum osos adecvat pentru implant si pentru sustinerea pe termen lung.

Recuperare si vindecare dupa aditia osoasa

Vindecarea dupa aditia osoasa depinde de marimea defectului, de stabilitatea obtinuta, de igiena si de factorii individuali (de exemplu fumatul sau istoricul infectiilor locale). In general, evolutia este treptata: disconfortul scade, tesuturile se stabilizeaza, iar osul se maturizeaza in timp.

Pentru un rezultat bun, este important ca zona sa fie protejata in perioada de vindecare si sa fie respectate controalele recomandate, deoarece decizia de implantare se bazeaza si pe confirmarea radiologica a stabilitatii.

Alimentatie dupa aditie de os

Dupa aditie de os, alimentatia trebuie sa protejeze zona operata: alimente moi, evitarea masticatiei pe partea respectiva si evitarea alimentelor foarte dure sau lipicioase care pot traumatiza tesuturile. In primele zile, obiectivul este sa reduci riscul de sangerare si iritatie locala.

Daca interventia a implicat zona sinusului, se recomanda atentie suplimentara la manevre care cresc presiunea (de exemplu suflat puternic), pentru a proteja vindecarea.

Complicatii dupa aditie de os

Majoritatea pacientilor trec printr-o vindecare normala, insa este util sa stii ce poate aparea si cum se diferentiaza o reactie obisnuita de o situatie care necesita reevaluare.

Umflatura

Umflatura este frecventa in primele zile si, in mod normal, se reduce progresiv. Umflatura care se accentueaza sau reapare brusc poate necesita control.

Durere

Un disconfort moderat este obisnuit, dar durerea care creste de la o zi la alta sau devine pulsatila trebuie evaluata.

Reactii adverse

Pot aparea sensibilitate locala, disconfort la atingere sau o zona mai “tensionata” in timpul vindecarii. Important este trendul: ameliorare progresiva, nu agravare.

Infectie

Semnele tipice includ durere persistenta, umflatura accentuata, secretii, gust/miros neplacut. Infectia poate compromite rezultatul daca nu este gestionata corect.

Esec

Esec inseamna integrare insuficienta sau pierderea volumului obtinut, astfel incat planul initial trebuie ajustat (amanare, reinterventie sau schimbare de strategie).

Respingere

Prin “respingere” pacientii descriu de obicei expunerea zonei, inflamatie persistenta sau lipsa integrarii. In practica, se discuta concret despre cauza (expunere, contaminare, stabilitate insuficienta) si despre solutia potrivita.

Alternative la aditia osoasa

Alternativele la aditia osoasa exista in anumite situatii, dar se aleg doar daca permit un rezultat corect si stabil. Uneori se poate folosi splitting osos, alteori se optimizeaza planul protetic sau se ajusteaza strategia de implantare, in limitele sigurantei biologice si mecanice.

Criteriul corect este predictibilitatea pe termen lung: pozitionare corecta, igienizare usoara, stabilitate a tesuturilor si risc redus de complicatii.

Preturi pentru aditia osoasa

Preturi orientative (in functie de caz si materiale).

  • Augmentare osoasa 1 dinte/implant (fara material de aditie): 2.500 lei
  • Material aditie: 550 lei / 0.5g | 1.000 lei / 1g
  • Membrane: 800 lei (15/20) | 1.250 lei (20/30) | 1.250 lei (titan)
  • Pin titan: 100 lei/buc
  • Augmentare extinsa / bloc osos: 7.300 lei
  • Augmentare extinsa cu membrana + pini (fara material): 3.300 lei
  • Sinus lift: 2.600 lei (intern) | 4.400 lei (extern)
  • Splitting osos: 2.500 lei

Daca vrei o estimare clara a etapelor si a costurilor pentru cazul tau, programeaza o consultatie la Stomproced. Iti explicam exact ce tehnica este potrivita, ce materiale sunt necesare si in ce interval se poate ajunge la implant si la lucrarea finala.

Depinde de volumul refacut si de zona (maxilar/mandibula). In general, implantul se programeaza dupa ce osul nou este suficient de stabil, confirmat la control si pe investigatie radiologica.

Cand durerea creste de la o zi la alta, devine pulsatila sau apare impreuna cu umflatura care se accentueaza, gust/miros neplacut ori secretii. In rest, un disconfort moderat in primele zile poate fi normal.

De cele mai multe ori, termenul descrie expunerea zonei, inflamatie persistenta sau integrare insuficienta a biomaterialului. Nu este acelasi lucru cu “alergie la os”, ci mai degraba o problema de vindecare locala.

Membrana protejeaza biomaterialul si ajuta regenerarea, impiedicand tesutul moale sa “invadeze” zona unde trebuie sa se formeze os nou. Se alege in functie de defect si stabilitatea necesara.

PRF este un concentrat obtinut din sangele propriu, folosit ca adjuvant pentru vindecare. Poate sustine regenerarea si confortul postoperator, dar nu inlocuieste volumul de os care trebuie reconstruit.

Mai ales daca exista infectie, fumat, igiena slaba, traumatizarea zonei in primele saptamani sau un defect mare care necesita stabilizare foarte buna a biomaterialului.

Se vede volumul obtinut si modul in care zona se stabilizeaza in timp. Evaluarea corecta se face la momentul potrivit din vindecare, nu imediat, si se compara cu planul initial.

Uneori exista alternative tehnice, dar daca osul nu permite pozitionarea corecta si stabila a implantului, evitarea aditiei poate duce la compromisuri pe termen lung.

Nu. Siliconul de aditie este un material de amprenta folosit in protetica dentara; are doar o denumire asemanatoare, dar nu are legatura cu augmentarea osoasa.