Grefa de os se defineste ca o transplantare de os. Aceasta se utilizeaza in domeniul stomatologic atunci cand se are in vedere plasarea unuia sau mai multor implanturi dentare. Este necesara o anumita cantitate de tesut osos care sa inconjoare un implant dentar pentru ca acesta sa poata fuziona cu osul mandibular sau maxilar si pentru a capata stabilitatea esentiala pentru a ramane pe arcada o perioada cat mai indelungata de timp si de aceea se recurge la plasarea unei grefe de os (daca osul unde se decide plasarea implantului nu prezinta o inaltime sau o grosime minim necesara).
Boala parodontala este una din cauzele pentru care osul maxilar sau mandibular nu prezinta o masa suficienta de tesut osos. Ea afecteaza tesuturile de sustinere a dintilor pe arcade (numite si tesuturi parodontale) care duce in timp la resorbtia osului.
O alta cauza este pierderea dintilor naturali si neinlocuirea lor prin mijloace protetice sau implanturi dentare, care duc astfel in timp la reducerea tesutului osos.
Trauma ocluzala provoaca de asemenea pierderea tesutului osos, contactele imperfecte dintre dintii superiori si inferiori la muscatura pot dezvolta forte excesive care pun presiune pe tesuturile de sustinere a dintilor si asupra osului. Sunt insa si factori congenitali care duc la interventia stomatologica numita grefa de os deoarece sunt persoane care prezinta de la nastere o masa mai redusa de tesut osos.
Autogrefa consta in prelevarea unui fragment de os chiar din corpul pacientului(de la nivelul tibiei sau de la nivelul crestei iliace cunoscuta si ca marginea superioara a osului bazinului). Datorita acestui aspect autogrefa confera cele mai bune rezultate dintre toate tipurile de grefe osoase desi necesita o interventie chirurgicala in plus pentru prelevarea tesutului osos. In acest caz operatia trebuie sa fie realizata in spital de catre un chirurg, insa grefa poate proveni si de la nivelul mandibulei, si atunci procedura se poate efectua in cabinetul stomatologic de catre medicul dentist cu o singura anestezie locala.
Grefele osoase pot proveni si de la alte persoane si atunci poarte numele de alogrefe sau „os de banca” fiind sterilizate si stocate. Alogrefele, desi nu necesita o interventie chirurgicala auxiliara si se gasesc in cantitati nelimitate, au o rata de success a tratamentului mai mica deoarece timpul de vindecare este mai lung si rata de integrare este mai redusa decat la autogrefa.
Grefele de os provenite de la diverse specii de animale (de regula bovine sau porcine) poarta numele de xenogrefe si structura moleculara a osului este aceeasi ca la om fiind posibila integrarea ei in organismul uman. Cu timpul, organismul pacientului va inlocui grefa cu tesut osos propriu, aceasta continand doar material non-organic din osul animal. Se pot obtine grefe si din materiale sintetice cum ar fi derivati ai fosfatului de calciu, care stimuleaza formarea tesutului osos in locul in care sunt pozitionate. Se pot folosi in combinatie cu maduva osoasa sau cu factori de crestere pentru a ajuta la cresterea biologica.
Procedeul medical de plasare a grefei osoase se realizeaza de regula in cursul unei interventii chirurgicale. Se indeparteaza gingia si dupa expunerea osului se introduce grefa de os iar daca volumul restant al osului este suficient se introduce si implantul dentar dupa care grefa dentara va fi acoperita de o membrana speciala, care o va mentine in loc. In final gingia este repozitionata si suturata. In perioada de vindecare se recomanda sa nu existe presiuni generate de lucrari protetice care sa mobilizeze grefa.